The Motans

Interviu cu The Motans

The Motans

The Motans

The Motans este un nou fenomen muzical al zilelor noaste, un proiect basarabean in spatele caruia sta un tanar de 25 de ani, pe nume Denis.

Solistul s-a facut remarcat in topuri dupa ce a lansat alaturi de Delia, piesa “Weekend”, insa el este responsabil pentru multe melodii frumoase, printre care “Versus”, “Fifty, Fifty”, “1000 RPM” sau “Tu”. Astazi The Motans ofera un interviu marca Urban, in care vorbeste despre el insusi si despre muzica.

Sa o luam cu inceputul. Stim deja de unde vine The Motans, dar esti a cat person?
Imi plac toate animalele, de mic copil aduceam in casa animale de care mi se facea mila.

 Cum ai ajuns la muzica? Ai povestit ca ai avut multe joburi inainte si nici unul nu avea vreo treaba cu muzica.
Intotdeauna am fost pasionat de muzica, dar cred ca drumul in care o si creez a inceput cam acum 11 ani, cand am invatat sa cant prima melodie formata din 4 acorduri la chitara veche a tatalui meu. Si acum mai pastrez acea chitara ca amintire, am in plan sa o restaurez cand voi dispune de mai mult timp.

Versurile pieselor tale sunt pline de metafore si comparatii. Vine asta cumva din inclinatia ta pentru filosofie si istorie?
Cred ca e meritul tuturor experientelor si pasiunilor pe care le-am avut in viata, mai mult sau mai putin.

Piesele tale sunt de substanta, au un mesaj uneori plin de tristete. Sunt inspirate din propriile tale experiente?
Toate piesele au in ele suflet, toate piesele au in ele pasiune, toate piesele sunt rupte din mine. Sper ca am reusit sa va raspund la aceasta intrebare atat, cat sa nu las loc de interpretari.

Ce muzica asculti si ce artisti te-au inspirat sa te apuci de muzica?
In dependenta de dispozitie pot asculta de la muzica de ambianta si pana la Led Zeppelin. Nu am un stil anume pe care il prefer si nici artist. Ceea ce tine de inceputurile in muzica, nu cred ca m-a inspirat vreun artist. A fost o stare interna. A venit de la sine. Pur si simplu intr-o buna zi am hotarat sa fac ceea ce ma face fericit.

The Motans

The Motans

Ai lansat o piesa cu un mesaj dur la adresa tarii tale. Ce resurse interioare trebuie sa ai sa vii cu un asemenea track intr-o lume in care politicul si socialul nu sunt pe agenda muzicienilor pentru ca nu sunt entertaining?
Nu am facut-o pentru entertaining, am facut-o pentru ca asa am vrut eu. Am vrut sa arat ca de fapt suntem cu totii de vina pentru ceea ce avem acum in tara. Si de fapt eram plin de ura cand am compus prima strofa si refrenul. A fost intr-o zi in care unui var de-al meu i s-au furat din masina mai multe lucruri si bani, iar politia a avut o atitudine de nota -11. In acea zi am fost de fata si am asistat la acel circ. Am inteles ca focarul saraciei e de fapt lipsa de cultura.

Ce parere ai de preconceptiile ca muzicienii de peste Prut vin in Romania sa aiba succes pentru ca “acasa la ei nu ii baga nimeni in seama”?
Nu e vorba ca acasa nu te baga nimeni in seama. Ba chiar mai mult, acasa oamenii care asculta muzica celor care au ajuns mai departe, se mandresc si manifesta o dragoste aparte pentru acei artisti. Si ma bucur foarte mult atunci cand vad astfel de solidaritate intre oameni, e un lucru foarte placut. Simti ca faci parte dintr-o mai mare.

Cand ai urcat pentru prima oara pe scena? Iti mai aduci aminte prin ce stari ai trecut atunci?
Eram plin de emotii, va dati seama. Dar cumva s-au transformat in ceva super placut cand am observat cu ce caldura m-a intalnit publicul si cand oamenii au inceput sa cante versurile impreuna cu mine. Mi-au trebuit cateva momente ca sa ma adaptez, dar asta e doar meritul publicului.

Care este cea mai mare critica pe care ti-ai face-o, muzical vorbind.
Sunt foarte lenes.

Te-ai vedea cantand pe stadion sau muzica The Motans e facuta pentru a fi savurata in spatii mai intime?
De la bucataria apartamentului meu din Chisinau pana la stadioane. Nu conteaza spatiile. Conteaza oamenii. Muzica nu va fi ascultata de catre stadion, ci de oamenii care care l-au umplut.